Nenorocirea omului este ca nu se poate defini in raport cu ceva, ca el n-are in existenta un punct stabil si un centru de determinare. Oscilatia lui intre viata si spirit, il face sa le piarda si pe acestea si sa devina un nimic care doreste existenta. Animalul acesta indirect doreste spiritul si regreta viata. Omul nu-si poate gasi un echilibru in lume, fiindca echilibrul nu se castiga negand viata, deja traind. Acest nimic ce doreste existenta este rezultatul unei negatii a vietii. De aceea omul are privilegiul de a putea muri oricand, de a renunta la iluzia de viata din el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu