The Wish

As dori sa mor. Sa revin pe pamant. Cu o alta viata, cu o noua opurtunitate. Sa o i-au de la inceput. Fara gandurile si experientele pe care le-am acumulat pana acum. Totul sa fie de la inceput.

Sa ma nasc intr-o alta familie, cu alti parinti, alte caractere, alte obiceiuri. Sa nu ma intelegeti gresit, imi iubesc familia de acum, dar curiozitatea de a incerca si a simti ceva nou este coplesitoare.

Cand ma voi naste, sa nu pot distinge ce este in jurul meu pentru cateva saptamani. Sa vad doar umbre si lucruri stralucitoare, sa nu pot distinge nimic, doar mirosul mamei si vocea ei.

Apoi cand incep sa vad mai bine lucrurile din jurul meu, sa stau, sa ma uit la ce ma inconjoara ca si cum nu am mai vazut asa ceva in viata mea, dulap, pat, televizor, sticlute, culorile: rosu, albastru, galben, verde si multe altele. Sa stiu sa fac doua lucruri: cand mi-e foame sa plang, cand mi-e pampers-ul plin cu pipi si caca sa plang iar, iar mama sa fie langa mine si sa ma priveasca, sa vada ce nu este in regula cu mine. Sa ma tina in brate, sa ii simt cum ii bate inima si cat de bucuroasa este pentru ca ma are; lumea din jurul meu sa ma admire, sa ma priveasca insistent de parca as fi un lingou cu aur pe care ei nu il pot avea, desi isi doresc. Sa aud cum imi vorbeste mama, si, sa rad cand ea rade, sa plang cand ea este trista, sa zbier cand aud o cearta.

Cu timpul, adica cand as avea aproape 8-9 luni sa pot merge in patru labe, sa ma plimb prin casa incontinuu pentru ca am prea multa energie si trebuie sa o consum; sa ma puna mami la somn la anumite ore, sa dorm si atunci cand ma trezesc, sa tip cat ma tin plamanii ca sa ma de-a jos din patut, sa ma plimb ca am amortit atatea ore stand intr-un loc. Deja cand am atins aceasta varsta micuta, pot arata cu degetul ceea ce vreau, ceea ce imi place, ceea ce imi displace, sa ma uit la desene animate, desi tot ce vad eu sunt niste imagini pe care nu le pot intelege, ce sa mai zic daca desenele sunt si in alta limba. Cand esti mic ai mintea ca un “burete”, ceea ce vezi aia faci, si, ceea ce auzi aia spui. Acum cred ca pot spune “mami”, desi e prea devreme, dar eu vreau sa spun “mami” pentru ca imi doresc, si sa o vad pe mama cum se bucura cand aude asa ceva. Si il cheama pe tati ca sa auda si el, si sa impartaseasca fericirea ei cu sotul.

Incep, incet, imi dau drumul si parca pot merge in picioare. Parintii imi cumpara o “lesa” pe care mi-o pun si ma scot afara. Ma tin ca sa nu cad, si incep merg si mai bine. Varsta la care am inceput sa merg in picioare este 1 anisor si 2 luni. Varsta la care am inceput sa fug decat sa merg a fost in jur de 1 anisor si 5 luni.

Am inceput sa vorbesc mai multe, nu foarte clar, dar mama ma intelege si stie ce vreau. Invat sa pronunt cuvinte noi pe zi ce trece si imi place la nebunie, dar ce-a mai grea provocare este sa spun: “rica nu stia sa zica, ru rutusca ramurica”. Am sa reusesc eu si aceasta perfermanta.

Stiu doar sa ma joc, sa ma plimb, sa mananc aproape singur, sa mananc orice si multe altele…

Acum imi iubesc viata, nu stiu ceea ce ma asteapta pe viitor, stiu doar ca acum ma simt bine asa cum sunt si asa vreau sa raman, fara griji, fara probleme, fara greutati.

Vreau sa stiu doar sa ma joc !