Binele si raul

Problema binelui si a raului este proprie numai omului si ea apare atunci cand reflectam asupra raportului dintre scopurile noastre si starea de fapt, iar din punct de vedere moral, factorii care contribuie la realizarea scopului sunt numiti bine, iar ceilalti sunt numiti rau. Astfel, unele comportamente sunt apreciate ca fiind bune, corecte, juste, in timp ce altele sunt considerate rele, gresite, vicioase.
Problema moralitatii actiunilor noastre nu poate fi pusa insa decat in contextul liberului arbitru, a libertatii de decizie, dar si a fericirii. Omul, in calitate de agent rational, urmareste realizarea binelui, a acelui bine care nu este niciodata mijloc pentru altceva si care isi este suficient siesi, si confera demnitatii vietii. In domeniul vietii politice, binele comunitatii este superior binelui individual, iar fericirea pare sa fie scopul pe care il vrem in sine si in functie de care dorim alte lucruri. Intrucat teoriile morale au la baza conceptele de bine si de rau, orice critica a surselor moralei va viza aceste concepte.

Wordsworth

What though the radiance which was once so bright

Be now for ever taken from my sight,

Though nothing can bring back the hour

Of splendour in the grass, of glory in the flower;

We will grieve not, rather find

Strength in what remains behind...

Dar ce rost are sa traiesti?

Chiar daca viata luata in ansamblu nu ar avea niciun sens, poate ca acesta n-ar fi un motiv de ingrijorare. Poate ca putem sa recunoastem acest lucru si sa mergem mai departe ca si pana acum. Siretlicul este sa-ti tii mereu ochii atintiti asupra lucrurilor care se afla in fata ta si sa lasi justificarile sa ia sfarsit in cadrul vietilor celor de care esti legat.
Daca te vei intreba vreodata:
"Dar ce rost are sa traiesti?" - din perspectiva vietii tale de student sau de barman sau orice ai fi tu - raspunsul va fi: "N-are nici un rost!" N-ar avea nicio importanta daca n-as exista deloc sau daca nu mi-ar pasa de nimic. Dar exist. Asta-i tot.